Arhiva pentru categoria "Literatura si Poezie"

Alte subcategorii ale categoriei "Arta si Divertisment":

Sorteaza dupa:

Colinde de craciun pentru suflet

Ce dorim sa asculta si sa cantam de craciun? Raspunsul este mai mult decat simplu colinde. Minunat. Am gasit raspunsul, era foarte simplu, putem inchide subiectul. Sau… putem dezvolta?!

Bineinteles ca da. Colinde de craciun sunt de atatea feluri, poti fi colinde traditionale romanesti si atat de diversificate colinde internationale incat mi-e greu sa o iau de la un capat. Cine nu a ascultat colindele lui Hrusca in ziua de craciun, cine nu le-a fredonat melancolic? Cine nu a stat linistit si nu a ascultat de craciun, macar o singura data, o colinda la fereastra (sau la balcon)? Cine nu a ascultat in miez de noapte sfanta de craciun, asteptand sa vina mos craciun cu daruri langa brad, minunatele colinde de craciun cantate de coruri precum Madrigal, unde daca asculti cu inima poti simti ce inseamna o voce care aduce fiori in inima si suflet? Si in strainatate se asculta multe colinde in engleza.

Read more on Colinde de craciun pentru suflet…

Tocatorul de reviste

Fiind un gen jurnalistic pentru care manifest un interes particular, am citit cu o curiozitate specifică editorialele Discuţii bizantine şi Antibiotice şi cremă chinezească din numerele 53 (autor Ion Măldărescu) şi, respectiv, 54 (autor Maria Diana Popescu) ale revistei ART-EMIS. Analizele sunt corecte principial. În primul dintre ele este deplânsă înmulţirea ca ciupercile după ploaie a numărului de revoluţionari cu patalama şi cu tot cortegiul de privilegii trecute, prezente şi, nu-i aşa, viitoare. Chiar aşa, ce revoluţie a fost la Călăraşi ? Aici însă autorul lasă raţionamentul puţin neterminat şi nu surprinde faptul că acesta a fost primul mare exerciţiu (previzibil) de populism şi imoralitate al politicienilor noştri, cu toate că agenda momentului era alta, evidenţiată de altfel în text. „Pe la mijlocul secolului al XV-lea, Imperiul Bizantin era pe cale de a fi cucerit de Semilună, dar călugării iroseau vremea în dispute pro sau contra oficializării slujbelor – în latineşte sau în greceşte. Astfel au rămas în istorie „discuţiile bizantine”, simbolizând dialogurile sterile, certurile absurde şi irelevante, purtate în momente când sunt în joc probleme vitale“. De acord, dar cum politicianul (politrucul, mă rog) trăieşte din voturi, a urmat imediat (q.e.d.) al doilea exerciţiu de aceeaşi speţă, dacă vă mai amintiţi: restituirea părţilor sociale. Nici pe aceasta n-a cerut-o opinia publică, precum nici pricopsirea aşa-zişilor revoluţionari şi, bineînţeles, a făcut mult rău societăţii, generând prima mare inflaţie (dacă, iarăşi, vă mai amintiţi).  În cel de al doilea editorial încearcă o analiză a actualului context (economic, politic). Iată: „Din cauza erorilor/ororilor înfăptuite prin aplicarea războaielor luminoase de eliberare a naţiunilor de pretutindeni, mai umilit azi ca niciodată în cuget şi simţiri, leul mondial, recrutat din junglă, se află sub tratament cu antibiotice şi cremă chinezească scumpă. A comis greşeli, n-a fost suficient de precis şi la obiect, poate prea uman, n-a omorît suficient, n-a distrus cît era planificat sau poate s-a lăcomit, a fost hapsîn la îndopatul cu petrol, cu bani fantomă, cu hrană străină interzisă, iar acum zace intubat, la un pas de a-şi da duhul, cu toate băncile de date, avute pînă mai ieri la degetul cel mic“. Engels scria, în perioada lui, că Anglia a făcut ce a făcut şi a ajuns atelierul lumii. Adică ceea ce tinde să ajungă, probabil, China în zilele noastre (respectând raţionamentul citatului). Dacă mai este posibil aşa ceva în zilele noastre, istoria va dovedi. Oricum însă, finalul amândurora editoriale este, totuşi,  cam pesimist. Chiar să nu se mai întrevadă la orizont o soluţie (nu una mesianică, evident) ? Este de reflectat şi de acţionat. Adevărat, nu cu populisme şi paleative.

Read more on Tocatorul de reviste…

Maria

Îmi este atât de drag acest nume. Foarte drag.

Maria este, în sfârşit, acolo unde şi-a dorit… departe pe un tărâm superb îmbrăcat în splendoarea Oceanului Pacific.

 Da, tu eşti această Maria.

Read more on Maria…

Jurnalul unui păgân: Ultima pagină

Ultima pagină

Nu sunt liber!
Inima îşi scurge sucul deznădejdii şi urlă de durere. Pieptul e îngrozit din pricina vibraţiilor prevestitoare morţii şi umple sufletul, pentru o ultimă dată, de picuri subţiri de viaţă.

Read more on Jurnalul unui păgân: Ultima pagină…

Scrisoare pentru tine

Draga mea,
Primele trei luni de convieţuire nu au fost chiar atât de uşoare, însă iubirea pe care ţi-am purtat-o m-a ajutat să trec peste micile conflicte. Nu eram căsătoriţi şi ne plăcea să mergem, din când în când, la o bere în barul meu preferat. Acceptai cu plăcere invitaţia şi te pregăteai emoţionată, gândindu-te că după cele patru beri băute, vom umple autobuzul de noapte cu sunete stridente ale săruturilor pline de dorinţă şi vom năvăli în scara blocului, amândoi cu pantalonii în vine. Ştii că nici măcar o dată nu am izbutit să ajungem la timp în dormitor.  Îmi plăcea nebunia dulce cu care îmi cumpărai bere după bere şi mă îmbătai cu atingeri interzise. Te-am iubit pentru asta. Adoram să te astept în hol, în picioare, în timp ce tu te fardai, te parfumai, făceai pipi, iţi aranjai părul şi mă întrebai la nesfârşit dacă îmi place cum te-ai dichisit pentru mine. Niciodată nu m-a interesat culoarea rujului sau  grosimea sprâncenelor tale, te iubeam per total.
Pielea ta era fină, atât de fină încât abia dacă o simţeam cu vârful degetelor, iar trupu-ţi era perfect. Formele tale generoase mă înnebuneau, îmi doream să fac dragoste cu tine şi să trăiesc numai din asta. Erai atât de frumoasă… Nu voi uita niciodată picioarele tale plinuţe, drăgălaşe pe care le epilai o data la două zile, deşi îţi spuneam că nu e atât de important pentru mine să ai „picioare de revistă”. Vroiai să îmi oferi tot ce poate oferi o femeie. Ai fost frumoasă, mă iubeai ca o nebună, te pregăteai ca pentru prima întâlnire de fiecare dată când ieseam în oraş. Erai cam tot ce aveam nevoie pentru a putea fi fericit. Aveai, însă, un defect căruia nu i-am oferit prea multă importanţă: gândeai puţin şi prost. Mă hotărâsem să gândesc eu pentru amândoi şi îmi imaginam că pot trăi liniştit şi fară asta. Te iubeam şi nu aveam pretenţii prea mari de la tine. Te iubeam şi-atât.
În câteva luni ne-am căsătorit, convins fiind că tu vei fi nevasta perfectă. După nuntă am aflat că nu ştii să găteşti decât omletă cu cabanos şi ceai, iar cât despre treburile gospodăreşti… nu am putere să descriu lâncezeala în care ştii să putrezeşti cu atâta măiestrie… M-am amuzat puţin şi am fost convins că e vorba doar de o perioadă încordată de acomodare, dar cele câteva luni de mâncat doar omletă cu cabanos şi, din când în când ceai, m-au făcut să devin mai serios. Nu mai era amuzant deloc! Slăbisem vreo zece kilograme şi colesterolul meu o luase razna.
Am observat, de asemenea, că poţi îngurgita cantităţi enorme de mâncare noaptea şi că începe să-ţi crească burta. Nu, nu mă gândeam că ai putea fi însărcinată, deşi m-aş fi bucurat să poţi avea un motiv serios pentru straturile de grăsime acumulate în primele şase luni de căsnicie. Pielea ta a devenit, dintr-o dată aspră, transpirată, cu gust iute, iar părul de pretutindeni creştea necontenit. Începeam să mă întreb dacă nu cumva ţi s-a defectat epilatorul. Picioarele tale nu mai erau la fel de „plinuţe şi drăgălaşe”, erau adevăraţi monştri şi fundul tău devenise un mare, foarte mare obstacol în calea… pasiunii. Îţi doreai să fac dragoste cu tine, dar lenjeria ta mirosea cumplit a smoală umedă şi abia dacă reuşeam să mă apropii. Iată, femeie, în ce te-ai transformat…
Ai devenit atât de mare… Ştiu, dragă Ionela, că nu acest aspect m-a determinat să te părăsesc. M-aş fi putut obişnui să iubesc cu câteva zeci de kilograme mai mult. Dar, spune tu, ce m-aş fi putut face cu duhoarea care-ţi năvălea sălbatic din gură şi cu mustaţa ta cea înroşită mereu de ruj (în amintirea vremurilor frumoase)? Să zicem că aş fi putut suporta chiar şi această legătură permanentă cu mustaţa ta rebelă, dar mi-a fost imposibil să te suport în comoditatea morbidă în care te-ai afundat gândindu-te că nimic nu mă va putea smulge de lângă tine. Grasă, mirosind mereu a ou clocit,  scărpinându-te barbar pe picioarele pline de păr şi lenevind cu nesimtire pe canapeaua din faţa T.V-ului… o imagine destul de tulbure a ceea ce ai fost cu câteva luni în urmă. Ai devenit o creatură prea grotească şi omul din mine nu a izbutit să se adapteze acestor condiţii infecte.
Aşadar, am ales să mă lipsesc de un motiv bun de a mă sinucide.
P.S:  Nu te supăra, dragă Ionela, pentru francheţe.

Cu spumă în privire (beat mort),
în barul meu preferat.

Read more on Scrisoare pentru tine…