Barcelona, Tibidabo



Vremea primăvăratică mi-a trezit dorul de călătorii şi amintirile din călătoriile pe care le-am făcut. Azi am să vă povestesc ceva plăcut din vizita pe care am făcut-o anul trecut la Barcelona.

Într-o frumoasă zi de duminică, mai exact pe 30 mai, am pornit spre parcul Tibidabo, aflat pe “muntele” (un pic peste 500 m altitudine) cu acelaşi nume. Am mers cu două trenuri de metrou, un “tren” urban, cu vestitul Tramvia Blau -tramvaiul albastru, datând din 1901 (!)- şi, în sfârşit, cu funicularul care ne-a dus drept în vârful muntelui.

Am dat de o biserică frumoasă, numită în limba catalană Temple Expiatori del Sagrat Cor , adică Biserica Sfintei Inimi (a lui Iisus). La picioarele ei se afla faimosul parc de distracţii Tibidabo. Superb, cu multă verdeaţă, întins pe dealul-munte amenajat în şase etaje – terase care comunicau poetic prin alei în serpentine sau prozaic, cu lifturile.

Toate “atracţiile” sunt palpitante, dar nu exagerate, în majoritatea lor se pot da şi cei mai slabi de înger. Unele sunt numai pentru copilaşii mici. Noi ne-am dat în roata mare, apoi în Talaia, ceva ca o balanţă având în fiecare capăt câte un “cărucior” pentru două persoane, care stau în picioare. Balanţa se mişcă încet până când, din poziţie orizontală ajunge în poziţie perfect verticală, astfel că un cărucior e în vârf, iar celălalt la bază. Apoi fac schimb. Ei, când am ajuns noi în slava cerului ne-a stat puţin inima în loc… Ne-a trecut când am admirat panorama Barcelonei, incredibil de frumoasă.

O mică parte din panorama Barcelonei văzută de pe Tibidabo. În extrema dreaptă- o parte din catedrala Sagrada Familia. “Obuzul” din dreapta-centru este turnul Agbar. În fundal, Marea Mediterană.

Am mai vizitat un fel de coridor al groazei, Miramirallis, cu alt fel de cărucior, suspendat pe nişte şine ca un funicular. Acesta a făcut un circuit sinuos , când prin coridoare cu vrăjitoare şi zmei (manechine sau imagini tv), când în aer liber, călătorind suspendaţi chiar deasupra parcului.

Cel mai tare a fost Hotelul Kruger, cu scene şi personaje (interpretate super-veridic de actori) din filme de groază vestite: Chucky, Hannibal, Coşmar pe Elm Street etc. Excelent realizate scenele de groază, a meritat să stăm la o coadă uriaşă, dar extrem de bine organizată şi civilizată. Am stat mai bine de o oră şi, deşi era în aer liber ( doar o copertină deasupra spaţiului de aşteptare), i-am admirat pe fumătorii care se strecurau ca şopârlele pe sub barele separatoare, ca să se ducă să fumeze cât mai departe de ceilalţi oameni…

Am mai văzut multe lucruri, dar vreau să mai povestesc numai unul. Peste tot, pe alei, în lifturi, în spaţiile de aşteptare, erau câte unul, două sau trei personaje costumate în clovni, în roboţi, în Michael Jackson etc. Se plimbau de colo-colo, se opreau în faţa vizitatorilor şi făceau fel de fel de giumbuşlucuri, de figuri comice drăguţe, aşa că toată lumea se înveselea, era o atmosferă foarte plăcută, nu mai simţeai căldura şi oboseala, nici după câteva ore de colindat prin parcul Tibidabo, din Barcelona, Spania (de fapt, Catalunia, cum zic catalanii !).

Sursa foto

Dacă doriţi să citiţi mai multe impresii de călătorie din câteva mari oraşe europene, vizitaţi website-ul “Lecturi povestite pe scurt”, secţiunea “ZINA SPUNE – CĂLĂTORII”

Spune-ne parerea ta. COMENTEAZA!

Scrie un comentariu